miercuri, 7 august 2013

Viata Sfintei Teodora de la Sihla

In luna august, ziua a saptea, facem pomenirea Prea Cuvioasei Maicii noastre Teodora de la Sihla, care a sihastrit multi ani, la sfarsitul secolului al XVIl-lea, intr-o pestera din preajma Schitului Sihla-Neamt.
Aceasta floare duhovniceasca de mare pret si mireasa a lui Hristos, pe care a odraslit-o pamantul binecuvantat al Moldovei, s-a nascut pe la jumatatea secolului al XVII-lea, in satul Vanatori-Neamt, din parinti binecredinciosi si iubitori de Dumnezeu. Tatal ei, Stefan Joldea Armasul, avea dregatorie ostaseasca, asa cum si numele il arata, fiind paznic al Cetatii Neamtului si "armas", adica facator de arme pentru cei ce aparau vestita Cetate a Moldovei. Iar mama sa, al carei nume nu ne este cunoscut, se ingrijea de casa si de buna crestere, in frica de Dumnezeu, a celor doua fiice, Teodora si Maghita (Maghiolita).
Fiica mai tanara s-a mutat curand la Dumnezeu iar fericita Teodora, ajungand la varsta randuita a fost casatorita de catre parinti, impotriva vointei ei, cu un tanar evlavios din Ismail. Dar, neavand ei copii, iar sufletul Teodorei fiind ranit de dragostea pentru mirele ei lisus Hristos inca din copilarie, ardea de dorinta unei vieti cu totul curate, inchinate numai lui Dumnezeu. La aceasta o indemna si duhovnicul ei, precum si firea ei singuratica, ravna pentru rugaciunea de taina si amintirea marilor sihastri ce se nevoiau in acea vreme prin padurile si muntii din tinutul Neamt - vechii ei sfatuitori.
Astfel, fericita Teodora a imbratisat cinul monahal la Schitul Varzaresti-Vrancea, iar dupa doi ani sotul ei s-a calugarit in Schitul Poiana Marului, sub, numele de Eleodor. Asa a binevoit Dumnezeu sa-i povatuiasca pe amandoi pe calea sfinteniei si a mantuirii.
Fiecare dintre vietuitoarele schitului de maici se nevoia cu mare ravna pentru Hristos, insa Cuvioasa Teodora, fiind intarita de harul Duhului Sfant, intrecea pe toate celelalte surori cu rugaciunea, cu smerenia si cu nevointa duhovniceasca.
Dupa cativa ani, navalind turcii in partile Buzaului, au dat foc Schitului Varzaresti. Atunci toate surorile din obste s-au risipit in padurile seculare din partea locului, asteptand sa treaca primejdia si mania lui Dumnezeu. La fel a facut si Cuvioasa Teodora, care s-a retras in munti impreuna cu stareta ei, schimonahia Paisia, a carei ucenica era. Acolo se nevoiau singure, acoperite de mania lui Dumnezeu, in post si rugaciune, rabdand multe ispite de la diavoli, foame, frig si tot felul de incercari.
Dupa ce a trecut la Domnul stareta ei, fericita Teodora, in urma unei descoperiri dumnezeiesti, a parasit muntii Buzaului si s-a retras in patria ei mult iubita din partile Neamtului, pentru a se nevoi in padurile neumblate din jurul schiturilor Sihastria si Sihla. Dupa ce mai intai s-a inchinat la icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului de la Manastirea Neamt, egumenul Lavrei a trimis-o la Sihastria sa urmeze sfatul egumenului de aici. Cu binecuvantarea ieroschimonahului Varsanufie, egumenul Sihastriei, fericita Teodora a fost incredintata duhovnicului Pavel, care a dus-o in pustie, in apropierea Schitului Sihla, sfatuind-o ca, de va rabda asprimea vietii pustnicesti, sa ramana acolo pana la moarte; iar de nu va putea suferi ispitele si frigul iernii, sa se aseze la o sihastrie de calugarite.
Asa a ajuns fericita Teodora in muntii Sihlei, iar un sihastru milostiv i-a oferit chilia sa, nu departe de schit si de pestera care ii poarta numele pana astazi. Acolo s-a nevoit Cuvioasa barbateste multi ani, ostenindu-se singura in post si rugaciuni de toata noaptea, in lacrimi si mii de metanii, uitata de lume, indurand multe ispite si naluciri de la diavoli foame, lipsa, ganduri si mai ales frigul aspru al iernii. Numai Cuviosul Pavel din Sihastria, duhovnicul ei, o cerceta din cand in cand, o marturisea, o imbarbata, o impartasea cu Sfintele Taine si ii ducea cele de trebuinta. Dupa un timp a raposat fericitul duhovnic Pavel, nu departe de Schitul Sihla, intr-o mica coliba pustniceasca, iar Cuvioasa Teodora a ramas cu totul singura, caci nimeni nu stia locul si aspra ei nevointa. Cu timpul i s-au rupt si hainele, iar ca hrana avea doar macris, fructe de padure si alune, in aceasta scoala a linistii si nevointei a dobandit Cuvioasa darul rugaciunii de foc, care se lucreaza in inima, darul lacrimilor, al rabdarii si al negraitei iubiri de Dumnezeu. Acum nu se mai chinuia nici de frig, nici de foame, nici diavolii nu o mai puteau birui, caci dobandise darul facerii de minuni si era ca un diamant stralucitor in muntii Sihlei, fiind uitata de oameni, dar umbrita de darul Duhului Sfant.
Odata, navalind turcii sa prade manastirile si satele, au ajuns pana la Sihla, iar Sfanta Teodora s-a adapostit in pestera ei din apropiere. Descoperind-o paganii, ea s-a rugat lui Dumnezeu s-o scape din mainile lor. in clipa aceea, prin minune, s-a crapat stanca din fundul pesterii, cum se vede pana astazi, iar fericita s-a izbavit de moarte, in aceasta pestera s-a nevoit Sfanta Teodora in ultimii ani ai vietii sale, rugandu-se neincetat lui Dumnezeu cu rugaciunea cea de taina a inimii, incat i se lumina fata, iar trupul ei se ridica de la pamant, asemenea Sfintei Maria Egipteanca. Din timp in timp pasarile cerului ii aduceau in ciocurile lor, prin voia Domnului, faramituri de paine de la trapeza Schitului Sihastria, iar apa bea din scobitura unei stanci din apropiere, numita astazi "Fantana Sfintei Teodora".
Ajungand Sfanta Teodora aproape de sfarsitul vietii si cunoscand ca o cheama Hristos la cerestile locasuri, unde este odihna si desfatarea tuturor sfintilor, se ruga cu lacrimi lui Dumnezeu sa-i trimita un preot ca sa o impartaseasca cu Preacuratele Taine, inainte de obstescul sfarsit. Astfel, cu randuiala de sus, egumenul Sihastriei a observat ca pasarile duceau faramituri spre Sihla si a trimis doi frati sa vada unde anume se duc. Calauziti de mana lui Dumnezeu, fratii au ajuns noaptea aproape de pestera Sfintei Teodora si au vazut-o cum se ruga cu mainile inaltate spre cer, invaluita in lumina de foc. Atunci, infricosandu-se, au strigat, iar Cuvioasa i-a chemat pe nume, le-a cerut o haina sa se acopere, caci era goala si le-a poruncit sa coboare la Sihastria si sa aduca un duhovnic ca s-o impartaseasca cu Trupul si Sangele lui Hristos.
Calauziti de o lumina cereasca, fratii au mers repede si dimineata au adus la pestera pe ieromonahul Antonie si ierodiaconul Lavrentie, cu Sfintele Taine. Dupa ce Sfanta Teodora si-a facut cuvenita spovedanie si si-a destainuit viata, ostenelile si ispitele ei, a rostit Crezul, s-a inchinat, a primit dumnezeiestile Taine si, multumind lui Dumnezeu pentru toate, si-a dat duhul in mainile Lui. Apoi, parintii au facut slujba inmormantarii si au ingropat sfantul ei trup in pestera. Aceasta s-a petrecut in al treilea deceniu al secolului al XVIII-lea.
Trupul Sfintei Teodora a ramas tainuit in pestera pana dupa anul 1830, cand familia domnitorului moldovean Mihail Sturdza, care a reinnoit Schitul Sihla, a asezat moastele ei in racla de pret si le-a depus in biserica schitului spre inchinare. Apoi, zidind o biserica noua la mosia lor din satul Miclauseni-Iasi, le-a adus in aceasta biserica si multa lume venea aici spre inchinare, primind ajutorul Cuvioasei, in anul 1856 familia Sturdza a convenit cu conducerea Manastirii Pecersca din Kiev sa le daruiasca sfintele moaste, in schimbul unor vesminte preotesti si arhieresti, ceea ce s-a facut. Asa s-au instrainat moastele Sfintei Teodora din patria ei si se pastreaza in catacombele de la Pecersca, asezate in racla de mult pret, pe care scrie aceste cuvinte: "Sfanta Teodora din Carpati".
Aceasta este, pe scurt, viata Sfintei Teodora de la Sihla si acestea sunt faptele ei, prin care a bineplacut lui Dumnezeu, numarandu-se in cetele sfintilor din cer si fiind socotita cea mai aleasa nevoitoare pe care a odraslit-o vreodata tara noastra.
Cu ale ei sfinte rugaciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi toti, impreuna cu tara si poporul cel binecredincios. Amin!
Troparul Sfintei, glasul 1
Cele pamantesti parasind si jugul pustniciei luand, te-ai facut mireasa lui Hristos, fericita; cu postul, cu privegherea cerestile daruri luand si cu rugaciunea pe ingeri ajungand, firea omeneasca ai biruit si la cele ceresti te-ai mutat, lasandu-ne spre mangaiere pestera si sfintele tale moaste. Pentru aceasta, Sfanta Preacuvioasa Maica Teodora, roaga pe Hristos Dumnezeu sa mantuiasca sufletele noastre. 



Acatistul Sfintei Teodora de la Sihla

Acatistul Sfintei Teodora de la Sihla




Condacul 1

Veniti toti cei iubitori de Hristos cu credinta si cu evlavie la pomenirea Cuvioasei Maicii noastre Teodora, care in pustia Sihlei in mari nevointe a petrecut si lumina sihastrilor s-a facut. Cu laude sa slavim pe Dumnezeu si sa cinstim pe cuviosii Lui, zicand: Bucura-te, Cuvioasa Teodora, a Moldovei duhovniceasca floare!

Icosul 1

Ingereasca ravna din tinerete avand, Teodora, parintii si familia parasind, departe de lume ai fugit si lui Hristos Dumnezeu cu mare evlavie ai slujit. Pentru care noi, smeritii, cu laude te cinstim:

Bucura-te, mladita sfanta care prin sfantul Botez in Hristos te-ai altoit;
Bucura-te, Cuvioasa Teodora, care din copilarie lui Hristos Dumnezeu ai slujit;
Bucura-te, caci glasul Evanghelie Lui ai ascultat;
Bucura-te, ca pentru dragostea Lui de lume te-ai departat;
Bucura-te, ca slava veacului de acum o ai trecut cu vederea;
Bucura-te, ca spre slava lui Hristos ai alergat cu toata puterea;
Bucura-te, ca necazurile veacului de acum pe tine nu te-au impiedicat;
Bucura-te, sluga credincioasa a Marelui Imparat;
Bucura-te, mladita tanara cu rod preafrumos;
Bucura-te, mielusea blanda a lui Hristos;
Bucura-te, ca poruncilor Evangheliei lui Hristos ai fost ascultatoare;
Bucura-te, a sfintilor pustnici vrednica urmatoare;
Bucura-te, Cuvioasa Teodora, a Moldovei duhovniceasca floare!

Condacul 2:

La marea staruinta a parintilor tai te-ai casatorit; dar prea scurta vreme in casatorie ai vietuit. Pe sotul tau la un gand cu tine l-ai adus, caci parasind lumea, amandoi la viata monahiceasca v-ati dus si lui Dumnezeu ati cantat: Aliluia!

Icosul 2:

La Manastirea Varzaresti cu batrana stareta Paisia ai vietuit si pilda de ascultare tuturor calugaritelor ai fost, pentru care cu laude te cinstim:

Bucura-te, Teodora, ca prin ascultare si smerenie lui Hristos ai urmat;
Bucura-te, ca si Mantuitorul nostru prin ascultare pe noi ne-a rascumparat;
Bucura-te, ca prin ascultare si taierea voii, mucenita te-ai aratat;
Bucura-te, ca prin ascultare, smerenie ai castigat;
Bucura-te, ca prin rugaciune si taierea voii tale, partea Mariei ai ales;
Bucura-te, ca prin smerenie si ascultare, roadele mantuirii ai cules;
Bucura-te, ca ascutarea si rugaciunea ti-au fost bogatie;
Bucura-te, ca aceasta intelegand-o, cununa sfanta ti-ai ales tie;
Bucura-te, ca ascultarea si rugaciunea, mintea ti-ai luminat;
Bucura-te, ca venind prigoana turcilor, la pustie cu stareta ta ai plecat ;
Bucura-te, ca pustia si linistea v-au fost folositoare ;
Bucura-te, Cuvioasa Teodora, a Moldovei duhovniceasca floare!

Condacul 3:

Ajungand in pustie cu stareta Paisia, aceasta intru Domnul a adormit, iar tu singura ramanand, fara de nici o mangaiere, cu rugaciunea ta te intareai si din inima cantai lui Dumnzeu: Aliluia!

Icosul 3:

Dupa adormirea fericitei tale starete, Paisia, catre locasurile parintesti ai socotit sa vii si un loc de liniste in Muntii Neamtului ti-ai ales. pentru care noi, nevrednicii, cinstind a ta dorinta, cu evlavie te laudam:

Bucura-te, ca loc de liniste si de pustnicie ai cautat;
Bucura-te, ca pentu aceasta staretului Varsanufie al Sihastriei ai cerut sfat;
Bucura-te, ca dupa sfatuirea lui, in pustia Sihlei ai plecat;
Bucura-te, ca acolo ajungand, din inima lui Dumnezeu ai multumit;
Bucura-te, ca foarte te-ai bucurat de acel loc linistit;
Bucura-te, ca in pestera cea de sub stanca ai locuit;
Bucura-te, ca acolo cu macris si cu verdeturile pustiei te-ai hranit;
Bucura-te, ca duhovnicul tau, ieroschimonahul Pavel, aici te-a gasit;
Bucura-te, ca prin duhovnicesti sfaturi te-a sfatuit;
Bucura-te, ca de Preacuratele Taine te-ai invrednicit;
Bucura-te, ca nevointa pustniciei cu mare dragoste o ai primit;
Bucura-te, ca iubitorilor de liniste ai fost vrednica urmatoare;
Bucura-te, Cuvioasa Teodora, a Moldovei duhovniceasca floare!

Condacul 4:

Ziua si noaptea petrecand in rugaciunea cea cu lacrimi si in cugetarile cele duhovnicesti, din inima suspinand laudai pe Dumnezeu, cantand: Aliluia!

Icosul 4:

Petrecand vreme indelungata in pustia Sihlei, cu lacrimi duhovnicesti mai mult decat cu hrana trupului te intareai si cu nadejdea vesnicelor bucurii te mangaiai. Pentru care si noi, nevrednicii, te laudam:

Bucura-te, ca prin rugaciunea neancetata dragostea lui Dumnezeu ai castigat;
Bucura-te, ca pe treptele urcusului duhovnicesc te-ai ridicat;
Bucura-te, ca pe treapta faptuirii morale repede ai ajuns;
Bucura-te, ca pe treapta vederii sfinte te-ai suit;
Bucura-te, ca pe treptele indumnezeirii prin har ai urcat;
Bucura-te, ca si din indumnezeirea cea dupa har ai gustat;
Bucura-te, ca inima ta cu lacrimile dragostei de Dumnezeu o adapai;
Bucura-te, ca sufletul tau cu nadejdea vesnicelor bunatati il mangaiai;
Bucura-te, ca trupul tau cu putina hrana il hraneai;
Bucura-te, ca din verdeturile pustiei si din apa putin gustai;
Bucura-te, ca ochii mintii pururea priveau bunatatile viitoare;
Bucura-te, Cuvioasa Teodora, a Moldovei duhovniceasca floare!

Condacul 5:

Multe ispite si naluciri de la draci ai intampinat, fericita Teodora, dar avand in sufletul tau dragostea lui Hristos, pe toate le-ai biruit si pentru toate ai cantat lui Dumnezeu lauda de multumire: Aliluia!

Icosul 5:

Avand mintea luminata de Preasfantul Duh, ai trecut cu vederea ispitele cele de-a stanga si cele de-a dreapta, care de multe ori navaleau asupra ta. Caci, prin darul lui Dumnezeu, cunoscand vicleniile duhurilor celor rele, pururea la rugaciune cu lacrimi catre Dumnezeu ai alergat. Pentru care si noi cu evlavie te laudam:

Bucura-te, stanca duhovniceasca, care de vanturile viclenilor draci nu te-ai clintit;
Bucura-te, ca avand darul lui Dumnezeu, pe toate le-ai biruit;
Bucura-te, caci cu multa smerenie lui Dumnezeu te rugai;
Bucura-te, caci din adancul inimii tale catre El srigai;
Bucura-te, ca frigul, foamea si singuratatea, pentru Hristos ai rabdat;
Bucura-te, ca linistea si rugaciunea pe tine te-au ajutat;
Bucura-te, ca postirea si infranarea nu le-ai imputinat;
Bucura-te, ca neincetata rugaciune cu umilinta, tarie ti-a dat;
Bucura-te, ca prin rugaciune fierbinte ai biruit;
Bucura-te, ca prin nevointele duhovnicesti ai sporit;
Bucura-te, ca prin trezvia mintii pururea ai fost rugatoare;
Bucura-te, ca prin post si rugaciune, sfintilor sihastri ai fost urmatoare;
Bucura-te, Cuvioasa Teodora, a Moldovei duhovniceasca floare!

Condacul 6:

Saizeci de ani ai petrecut in pustia Sihlei in post si rugaciune, rabdand cu barbatie nevointele pustniciei, si din inima lui Dumnezeu cantai: Aliluia!

Icosul 6:

Duhovnicul tau, Parintele Pavel, venea din cand in cand la tine, aducandu-ti pesmeti si alta hrana pustniceasca. Iar tu, cu mare smerenie a inimii, la el te spovedeai si sfaturi duhovnicesti ii cereai, pe care in inima le scriai. Pentru care si noi, vazand a ta iscusinta, te laudam:

Bucura-te, ca din copilarie Sfintele Scripturi le-ai citit;
Bucura-te, caci cu invataturile Sfintilor Parinti pe tine te-ai intarit;
Bucura-te, ca invataturile Sfintilor Parinti in viata te-au calauzit;
Bucura-te, ca viata pustnicilor ai cautat;
Bucura-te, ca invataturile lor pe tine te-au luminat;
Bucura-te, ca prin rugaciune si prin citire, trezvia mintii ai castigat;
Bucura-te, ca Mantuitorului pururea te-ai rugat;
Bucura-te, ca pe Maica Domnului pururea o laudai;
Bucura-te, ca pe ea pururea mijlocitoare catre Mantuitorul o aveai;
Bucura-te, ca in desavarsire prin rugaciunile ei sporeai;
Bucura-te, ca si in rugaciunile sfintilor pururea ai cerut;
Bucura-te, sfanta, catre Sfanta Treime pururea rugatoare;
Bucura-te, Cuvioasa Teodora, a Moldovei duhovniceasca floare!

Condacul 7:

Mangaiatu-te-ai cu nadejdea vesnicelor bucurii si toate luptele si ispitele veacului de acum cu barbatie de suflet le-ai primit, caci muntele s-a deschis prin rugaciunea ta, iar tu cu multumire cantai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 7:

Toate ispitele si luptele care de la lume, de la trup si de la diavol asupra ta au venit, cu darul si cu ajutorul lui Dumnezeu le-ai biruit. Cu lacrimi si suspin din adancul inimii rugandu-te, ai luat le le El indurare; de aceea si noi, cu smerenie te laudam:

Bucura-te, Cuvioasa Teodora, sluga lui Hristos cea preainteleapta;
Bucura-te, ca avand mila de la El, ai mers pe calea cea dreapta;
Bucura-te, ca de la El pururea ajutor ai luat;
Bucura-te, sluga inteleapta care pururea Lui ai urmat;
Bucura-te, ca toate cele ale veacului de acum le-ai trecut cu vederea;
Bucura-te, ca Iisus Hristos ti-a fost tie mangaierea;
Bucura-te, duhovniceasca albina, care mierea Duhului Sfant ai adunat;
Bucura-te, ca in cugetarea cuvintelor Domnului, mare dulceata ai aflat;
Bucura-te, duhovniceasca privighetoare, care pururea lui Hristos ai cantat;
Bucura-te, porumbita cuvantatoare, care pururea pe Hristos ai laudat;
Bucura-te, Cuvioasa Teodora, a Moldovei duhovniceasca floare!

Condacul 8:

Avut-ai pururea in minte Patericul si invataturile celor ce in pustie au locuit si cu desavarsirea s-au impodobit. De aceea si tu cu mare dragoste in urma lor ai alergat si lui Dumnezeu din toata inima ai cantat: Aliluia!

Icosul 8:

Ajuns-ai la adanci batraneti, locuind in pustia Sihlei, si postind patruzeci de zile te-ai pregatit pentru viata viitoare. De aceea si noi, intelegand minunata ta nevointa, te laudam:

Bucura-te, caci cu indelungata rabdare in pustia Sihlei ai vietuit;
Bucura-te, ca avand candela rugaciunii aprinsa in inima, asteptai pamantescul sfarsit;
Bucura-te, ca in credinta roditoare Domnul te cheama la Sine;
Bucura-te, ca din inima doreai sa sfarsesti cu bine;
Bucura-te, ca impartasirea cu Preacuratele Taine foarte o doreai;
Bucura-te, ca pentru aceasta lui Dumnezeu mult te rugai;
Bucura-te, ca Bunul Dumnezeu rugaciunea ta a auzit;
Bucura-te, ca de sufletul tau El s-a ingrijit;
Bucura-te, ca prin niste pasari pe tine te-a descoperit;
Bucura-te, ca acele pasari in trapeza Sihastriei, pe geamul deschis intrau;
Bucura-te, ca pentru tine paine de pe masa luau;
Bucura-te, caci cu painea in cioc spre Sihla zburau;
Bucura-te, ca Dumnezeu a vrut sa te descopere prin aceste zburatoare;
Bucura-te, Cuvioasa Teodora, a Moldovei duhovniceasca floare!

Condacul 9:

Vazand calugarii din Sihastria ca pasarile au luat paine de pe masa si zburau cu ea numai spre Sihla, s-au luat dupa ele, iar pasarile se opreau, ca si cum i-ar fi asteptat. Si asa, prin aceste pasari, te-au gasit pe tine, pentru care lauda au dat lui Dumnezeu, cantand: Aliluia!

Icosul 9:

Ajuns-au fratii care urmarea pasarile, odata cu noaptea, in pustia Sihlei, unde deodata au vazut intre stanci o lumina mare si, venind mai aproape, lumina a disparut si le-ai spus: "Parintilor, aruncati-mi o haina", si unul dintre frati ti-a aruncat rasa ca sa te imbraci; iar noi, mirandu-ne de aceasta descoperire a ta, glasuim:

Bucura-te, Cuvioasa Teodora care in pustie ai imbatranit;
Bucura-te, ca in mare saracie ai vietuit;
Bucura-te, ca si hainele de pe tine toate au putrezit;
Bucura-te, ca Bunul Dumnezeu pe tine te-a descoperit;
Bucura-te, ca pe fratii care la tine au venit i-ai rugat;
Bucura-te, ca le-ai zis: Sa vina duhovnicul Antonie neintarziat;
Bucura-te, ca fratii aceea cu bucurie la Sihastria au alergat;
Bucura-te, ca pe duhovnicul Antonie despre tine l-au instiintat;
Bucura-te, ca el auzind foarte s-a bucurat;
Bucura-te, ca luand de la sine Preacuratele Taine, spre Sihla a plecat;
Bucura-te, ca ajungand duhovnicul Antonie, pe tine te-a spovedit si cuminecat;
Bucura-te, maica smerita, a pustiei luminatoare;
Bucura-te, Cuvioasa Teodora, a Moldovei duhovniceasca floare!

Condacul 10:

Aratandu-te-a Dumnezeu pe tine, Cuvioasa Teodora, ca pe o luminatoare a pustiei Sihlei; pentru care monahii si fratii Sihastriei au dat slava lui Dumnezeu, cantand: Aliluia!

Icosul 10:

Ingropat-au cu mare evlavie parintii si fratii Sihastriei sfantul tau trup in pestera unde te-ai nevoit. Auzind binecredinciosii crestini, la sfintele tale moaste alergau, cu credinta si evlavie inchinandu-se, si te laudau, zicand asa:

Bucura-te, Cuvioasa Teodora, care cu vietuirea ta pustia Sihlei o ai sfintit;
Bucura-te, caci cu sfintele tale moaste pustia Sihlei o ai impodobit;
Bucura-te, ca sfintele tale moaste multa vreme in pustia aceasta au luminat;
Bucura-te, caci prin Pronia lui Dumnezeu in alta parte s-au mutat;
Bucura-te, ca in amintirea ta, o bisericuta de lemn s-a zidit;
Bucura-te, ca aceasta bisericuta cu hramul "Schimbarii la Fata" s-a sfintit;
Bucura-te, ca de peste o suta de ani crestinii spre pestera ta calatoresc;
Bucura-te, ca pentru evlavia ta pururea se ostenesc;
Bucura-te, ca si biserica sfantului Ioan Botezatorul aproape de pestera ta s-a zidit;
Bucura-te, ca in Schitul Sihla multi calugari s-au nevoit;
Bucura-te, maica, a poruncilor Evangheliei pazitoare;
Bucura-te, sfanta a nevointelor pustnicesti urmatoare;
Bucura-te, Cuvioasa Teodora, a Moldovei duhovniceasca floare!

Condacul 11:

Toate cetele de monahi si monahii cinstesc cu evlavie pomenirea ta, Cuvioasa Teodora, si, aducandu-si aminte de nevointele tale, cu credinta lauda pe Dumnezeu, Care pe tine te-a intarit a urma cuviosilor parinti si a canta Lui: Ailuia!

Icosul 11:

Auzit-a vestea sfintiei tale Ieroschimonahul Elefterie, cel care in lume ti-a fost sot, care, venind la Sihla si afland pestera ta, cu multe lacrimi si suspine a inceput a zice catre tine asa:

Bucura-te, Cuvioasa Teodora, care din tinerete pe Hristos ai iubit;
Bucura-te, ca parasind lumea in aceasta pestera ai venit;
Bucura-te, ca si pe mine la viata calugareasca m-ai indemnat;
Bucura-te, ca sfatul si indemnul tau am urmat;
Bucura-te, ca pentru aceasta duhovniceste m-am bucurat;
Bucura-te, ca dupa plecarea din lume, inapoi nu te-ai mai uitat;
Bucura-te, ca lui Hristos cu mare nevointa ai urmat;
Bucura-te, ca in pace si sfintenie calatoria ai savarsit;
Bucura-te, ca pe Hristos din toata inima L-ai iubit;
Bucura-te, ca pebtru dragostea Lui in toata vremea te-ai nevoit;
Bucura-te, maica a vietii pustnicesti ravnitoare;
Bucura-te, a pustiei sfanta locuitoare;
Bucura-te, Cuvioasa Teodora, a Moldovei duhovniceasca floare!

Condacul 12

Darul lui Dumnezeu te-a umbrit pe tine, Cuvioasa Teodora, si ti-a ajutat pana la sfarsit a sluji Lui in pustniceasca nevointa. Pentru care, in toata viata ta, din inima l-ai cantat:

Icosul 12

Trecut-au peste o suta de ani si numai stancile de la Sihla cu pestera ta marturisesc vietuirea cea pusticeasca in care in atatia ani ai vietuit. Si astazi, mutime de monahi, precum si mare multime de credinciosi, alerga cu sete duhovniceasca sa vada pestera in care te-ai nevoit si sa-ti ceara sfintele tale rugaciuni in ajutorul lor; pentru care si noi, te cinstim cu aceste smerite laude:

Bucura-te, Teodora, ca nevointele vietii pustnicesti le-ai rabdat;
Bucura-te, ca prin post si rugaciune in toata vremea te-ai inarmat;
Bucura-te, ca pana azi binecredinciosii crestini ti se inchina;
Bucura-te, a lui Hristos cereasca albina;
Bucura-te, ca mierea cea duhovniceasca in sufletul tau o ai purtat;
Bucura-te, ca pe Dumnezeu din toata inima L-ai iubit;
Bucura-te, ca El cu al Sau dar te-a miluit;
Bucura-te, ca prin vietuirea ta ca o lumina ai stralucit;
Bucura-te, ca fecioarelor celor intelepte ai urmat;
Bucura-te, ca numai fericirea cea vesnica ai cautat;
Bucura-te, ca tuturor poruncilor lui Hristos ai fost implinatoare;
Bucura-te, ca dreapta credinta ai facut-o roditoare;
Bucura-te, Cuvioasa Teodora, a Moldovei duhovniceasca floare!

Condacul 13

O, peacuvioasa Maica Teodora, fiind acum in ceata inteleptelor fecioare si avand indazneala catre Preainaltul nostru Mantuitor, adu-ti aminte si de noi, nevrednicii, care suntem in acest veac petrecand in lupte, in ispite si in necazuri, ca prin sfintele tale rugaciuni, sa aflam si noi mila si indurare de la Dumnezeu, invrednicindu-ne a-I canta Lui in veci: Aliluia!
(acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zice iarasi Icosul 1 si Condacul 1.

Rugaciune catre Sfanta Cuvioasa Teodora de la Sihla

O, preacuvioasa Maica Teodora, care din copilarie pe Hristos ai iubit si pentru dragostea lui in toata viata ta te-ai nevoit; multe nevointe si ispite ai suferit si in viata cea pustniceasca, cu darul lui Dumnezeu, ai sporit. Cu multimea infranarii si a lacrimilor celor duhovnicesti sufletul tau l-ai luminat, si in singuratatea pustiei cu ispravile faptelor tale celor bune ai stralucit; pustia Sihlei cu viata ta o ai sfintit si pilda sihastrilor te-ai facut. Iar Preabunul Dumnezeu, la vremea cuvenita, sfintenia vietii tale a descoperit-o si ca pe o comoara ascunsa lumii te-a aratat. De aceea si noi,nevrednicii, cu evlavie si cu credinta cerem sfintele tale rugaciuni si te chemam: Roaga-te Preainduratului nostru Mantuitor ca si noi, pacatosii, in vremea vietii noastre si in vremea sfarsitului nostru sa dobandim mila si mantuirea Lui, spre a slavi si a ne inchina in veacul de acum si in cel viitor Tatalui si al Fiului si a Sfantului Duh, in vecii vecilor. Amin.


Surse
http://www.crestinortodox.ro/sfinti/viata-sfintei-teodora-la-sihla-73026.html
http://www.youtube.com/watch?v=TOu9ZEcFxy4
http://www.crestinortodox.ro/acatiste/acatistul-sfintei-teodora-la-sihla-67108.html